Pământ rece și cer albastru

Desi titlul nu o spune, in aceasta postare voi vorbi despre o excursie realizata in luna ianuarie a acestui an. Ideea traseului a pornit de la dorinta de a revedea Manastirea Curtea de Arges si orasul Campulung Muscel. Traseul ales a fost Bucuresti-Pitesti-Curtea de Arges-Campulung-Targoviste-Bucuresti. Acest drum poate fii realizat intr-o singura zi si este potrivit pentru o plimbare de weekend.

Noi nu am plecat dis-de-dimineata, pentru ca ne-am trezit cu greu si pana ne-am pus in miscare a trecut de ora 9. Am plecat intr-o zi de vineri, senina si rece. Pe autostrada s-a circulat lejer si dupa un scurt popas la intrarea in Pitesti am pornit spre Curtea de Arges.

Am luat-o pe DN7 si pe la ora 12 mai aveam putin pana la Curtea de Arges.

Curtea de Arges este un orasel micut si cochet. Drumul spre Manastire nu e complicat, indata ce treceti pe langa Biserica Domneasca mergeti tot inainte.

Bulevardul Basarabilor se distinge prin circulatia pe sens unic si prezenta unui aliniament de arbori bilateral.

La putin timp veti ajunge la poarta Manastirii, iar locuri de parcare gasiti in partea stanga a incintei.

Frumoasa Catedrala a Manastirii Argesului ne conduce privirile de la pamant la cer.

Manastirea este ctitorita de Neagoe Basarab (1512-1517) si are hramul Adormirea Maicii Domnului (15 august).

Frumusetea detaliilor arhitecturale te face sa privesti minute in sir acest monument pur romanesc.

Cu totii am auzit legenda Mesterului Manole, despre cum acesta a ajuns sa-si sacrifice sotia, pe Ana, zidind-o in temelia Bisericii care altfel s-ar fii prabusit. Probabil ca pentru multi dintre noi aceasta poezie a fost prima sursa din care am aflat de Manastirea Argesului. Mai multe informatii bine documentate puteti citi aici.

Popasul la Manastirea Curtea de Arges ne-a incalzit sufleteste si ne-a improspatat fortele pentru a pleca mai departe.

Am pornit astfel spre Campulung Muscel. Indata ce intram in localitatea Valea Iasului, soseaua incepe sa urce si sa coboare dealuri, peisajul devenind mult mai animat.

Nici o masina din sens opus, doar un biciclist singuratic.

Datorita vegetatiei care margineste drumul, cred ca peisajul acesta are mai mult de aratat in perioada de iarna-primavara decat in sezonul cald si vegetativ.

Capite de fan si livezi, undeva intre localitatiile Domnesti si Slanic.

Nu pot sa va spun decat ca in apropiere de localitatea Slanic peisajul devine mai accidentat atat din punct de vedere al reliefului cat si al drumului.

Urcam, urcam si incercam pe cat posibil sa evitam gropiile din asfalt.

Atentie este vorba de DN73C, un drum national secundar..care arata ca dupa bombardament.

Desi am intalnit multe denivelari in asfalt, drumul prin pustietate ni l-am continuat fara peripetii.

La podul peste raul Bratia am facut un mic popas, fiind un loc bun de privit spre Muntii Iezer.

Ne continuam aventura spre destinatie, avand un nou partener de drum care ne invata ca mersul pe contrasens este cea mai buna solutie pentru a depasii zeci de metri de gropi. Apropo, stie cineva ce rol au avut aceste structuri betonate? Am trecut pe sub vreo 4 in drumul nostru..unele foarte subrezite de trecerea timpului, reprezentand dupa parerea mea un pericol public in cazul unei prabusiri.

Inainte sa coboram dealurile mai aruncam o ultima privire spre Muntii Iezer care se disting in partea stanga a drumului.

Reintram in “civilizatie” si ne apropiem de Campulung Muscel.

Orasul Campulung are un sarm aparte de oras vechi cu o istorie bogata din care aflam ca este cel mai vechi oras din Tara Romaneasca (~1300). Nu am sa va spun foarte multe lucruri despre oras in sine pentru ca nu am zabovit intrucat eu sunt un friguros convins si m-a interesat mai mult sa gasesc un loc in care sa iau pranzul si sa ma incalzesc. Stiu ca poate pare superficial, dar eu cu frigul nu ma joc..castiga de fiecare data.

Aceasta alee cu cladiri vechi si arbori in aliniament mi-a adus aminte de strada ulitsa Alexandrovska din Ruse.

Mie mi-a placut ce-am vazut in putinul timp in care am parcurs orasul, amintind oamenii cumsecade, politicosi si buni la a da indicatii.

Un amic din Campulung m-a indrumat catre restaurantul Amada si am fost total multumit de servire, meniu, desert si preturi. Localul se afla intr-o casa veche si se gaseste vis-a-vis de Primaria orasului.

Pentru ca am vrut sa incheiem ziua frumos, cu putin timp inainte de apusul soarelui am urcat pe Dealul Flamanda, in varful caruia se afla Biserica Miresei si de unde se pot observa foarte bine imprejurimile.

Dupa o zi senina si rece, norii acopera cerul, dar soarele isi face loc chiar inainte de apus pentru a ne oferii un spectacol minunat de culoare si lumina.

Privim cerul pana cand ultimele raze se pierd la orizont si indata pornim spre Bucuresti traversand orasul Targoviste.

Cu siguranta voi revenii in Campulung Muscel pentru a petrece mai mult timp in zona si pentru a vizita si alte atractii. Mai jos am atasat o imagine cu o parte din traseul parcurs.

Cred ca daca plecarea din Bucuresti s-ar face dimineata devreme si intr-o luna de vara cu mai multe ore de lumina, s-ar putea gasi timp si pentru o vizita in Targoviste si astfel excursia ar fi completa.