Barajul Paltinu și Vârful Secăria

Anul trecut cu ocazia zilei de 1 iunie am hotarat sa-mi croiesc drum spre Lacul Paltinu si Valea Doftanei, locuri de care auzisem inca din 2013 multe cuvinte de lauda. Am repetat escapada si-n luna aprilie a acestui an. Pentru cei interesati sa ajunga acolo, traseul nu e deloc greu. Daca sunteti din Bucuresti, iesiti pe DN1 si urmati drumul pana la Banesti, apoi dupa podul peste raul Doftana intrati in orasul Campina si urmati traseul spre est, de acolo se merge tot inainte si-n mai putin de 20 minute se va ajunge la baza barajului. Daca nu veniti din Bucuresti, accesul spre baraj se poate face si prin localitatea Comarnic.

Baza Barajului Paltinu (foto: iunie 2015).

Din acest loc urmeaza cateva serpentine abrupte care urca pana la nivelul propriu-zis al lacului de acumulare (654 m).

Coronamentul barajului are o lungime de 455 m si o inaltime de 108 m, fiind impresionant de privit, atat de la baza cat si de sus. Prin realizarea acestui baraj, s-a format lacul Paltinu alimentat in principal de raul Doftana (foto: iunie 2015).

In prim-plan se observa deversorul barajului care intra in folosinta atunci cand cotele apei cresc foarte mult (foto: aprilie 2016).

Mai departe va las pe voi sa descoperiti peisajul impresionant din jurul barajului, iar eu am sa-mi continui traseul si povestea in amontele Doftanei. In continuare, drumul serpuieste lin prin padure si urmeaza o noua oprire pentru ca am trecut un pod si vreau sa explorez putin zona.

Curiozitatea mi-a fost rasplatita si de aceasta data prin fructe de padure si unghiuri bune de fotografiat. Cu aceasta ocazie am putut observa culoarea deosebita a apei, pe care cel putin eu, nu am mai vazut-o pana acum la nici un lac din Romania (foto: iunie 2015).

Dupa ce am epuizat unghiurile de fotografiere si ne-am saturat cu fragi proaspeti, o luam din loc (foto: iunie 2015).

La nici 2 minute distanta gasim aceasta pajiste frumoasa, cu soare domol si iarba numai buna de pus paturica care este primitoare chiar si pentru cei mai pretentiosi turisti (foto: iunie 2015).

Pare un peisaj rupt din reclamele la lactate sau ciocolata, nu-i asa? Iar minunatia aceasta se afla la numai 120 km de Bucuresti!

Va recomand aceasta excursie daca doriti sa aveti parte de o zi linistita fara semnal gsm, unde sunetele de talangi se-ngana cu cele ale pasarilor din vazduh (foto: iunie 2015). 😉

Pe lac se practica pescuitul sportiv (foto: iunie 2015).

Daca aveti barca pneumatica puteti sa faceti o plimbare, dar atentie, scaldatul este interzis (foto: iunie 2015).

Va incurajez sa nu va limitati la a sta numai pe paturica si sa explorati la pas cat mai mult din zona (foto: iunie 2015).

(foto: aprilie 2016)

Vedere spre coronamentul barajului (foto: aprilie 2016).

Vedere spre Comuna Valea Doftanei. In plan apropiat se poate distinge pensiunea Atra Doftana, iar in departare M-tii Baiului (foto: iunie 2015). Din pacate eu n-am reusit sa ajung inca la pensiunea Atra Doftana, dar din ce-am inteles de la cunoscuti si din ce-am vazut in fotografiile de prezentare, pozitia sa ofera o priveliste de invidiat care se imbina armonios cu conditiile de cazare oferite si bucatele alese de bucatarii iscusiti.

Aceasta insula verde s-a format pe o stanca aflata in apropiere de intrarea in satul Tesila (foto: iunie 2015).

Odata ajunsi in “civilizatie” am strabatut comuna si ne-am dus direct la Cabana Veverita unde ne-am dorit sa mancam pranzul. Va pot spune ca restaurantul acestei cabane este cu specific romanesc si se constituie dintr-un meniu variat cu portii de mancare generoase si preturi pentru toate buzunarele. Noi i-am trecut pragul de 3 ori si dupa ce am incercat mai multe preparate va pot spune ce ne-a placut: ciorba de vacuta si cea de burta, tigaia picanta cu mamaliga, platoul Veverita, bulzul ciobanesc si papanasii.

Cabana Veverita vazuta din departare (foto: noiembrie 2016).

Satui de atata mancare si voie buna, ne-am gandit ca drumul spre Varful Secaria va fi perfect pentru a arde caloriile proaspat asimilate. Asa ca am pornit, iar dupa cateva serpentine am ajuns pe un platou din care am putut observa mai bine peisajul.

Pentru moment lasam in urma frumoasa vale a Doftanei (foto: iunie 2015).

De aici drumul coboara spre satul Secaria, dar noi ramanem in acest loc pentru a admira peisajul (foto: iunie 2015).

In imediata vecinatate a drumului, privind spre nord, ni se deschide o panorama frumoasa (foto: iunie 2015).

In spate se poate observa Cariera de Piatra Secaria si Varful cu acelasi nume (foto: iunie 2015).

Urcarea spre Vf. Secaria se parcurge la pas in aproximativ 15-20 minute (foto: aprilie 2016).

Urcam in continuare (foto: iunie 2015).

Am ajuns, iar in partea din stanga-jos se poate observa marcajul varfului Secaria – 1149 m (1153 dupa alte surse).

Desi acest varf nu are o inaltime atat de mare, reprezinta un loc superb de belvedere, oferind o vedere panoramica a intregii regiuni (foto: aprilie 2016).

Vedere panoramica spre satul Secaria si M-tii Bucegi (foto: aprilie 2016).

Un Soim Calator trece in survol pe deasupra noastra (foto: iunie 2015).

Vedere panoramica spre Sud. In stanga se poate observa Lacul Paltinu, iar in zare Campina (foto: iunie 2015).

Cu un “zoom” corespunzator, Campina se vede mai bine (foto: iunie 2015).

Lacul Paltinu se distinge foarte bine si cu ochiul liber (foto: iunie 2015).

De jur-imprejur ograzile rasfirate, gradinile si livezile arata ca oamenii locului sunt harnici si stiu ce inseamna comuniunea cu natura (foto: iunie 2015).

Vedere panoramica spre Secaria si Valea Doftanei, iar in plan indepartat se desfasoara M-tii Bucegi si M-tii Baiului (foto: iunie 2015).

Valea Doftanei vazuta in ansamblu (foto: iunie 2015).

Tesila si Raul Doftana vazute in detaliu (foto: iunie 2015).

Ma bucur foarte mult ca am descoperit aceste locuri si ca am apucat sa le privesc in forma care le-a dus faima. In perioada de documentare pe care am avut-o asupra zonei, am gasit tot felul de planuri de dezvoltare ale zonei care dupa parerea mea ar fi adus aici un turism sufocant ca cel intalnit pe Valea Prahovei, ce ar putea duce la pierderea identitatii locale, a linistii si poate chiar la degradarea peisajului atat de frumos prin simplitate si naturalete, dovada a comuniunii omului cu natura de secole.

Inchei acest articol cu imaginea unei troite cu brad aflate la iesirea din Secaria pe DJ101S (foto: iunie 2015).