Cititi despre prima parte a excursiei in acest articol – De la Cabana Padina la Varful Omu
15.07.2015 – Este ora 8 dimineata, am dormit pe paturi de scanduri in Cabana Omu, iar la micul dejun avem paine cu ceai. Pana in acest moment am adunat oboseala si dureri musculare, dar nu ne lasam doborati pentru ca mai avem de atins 3 puncte importante din traseul nostru – Crucea Eroilor Neamului, Babele si Sfinxul.
Deschidem usa de lemn si privim imprejur, in timp ce vaporii de ceata patrund in cabana. Luam o “gura” de aer cald si pasim in exterior. Vantul s-a mai domolit, iar linistea muntelui este patrunzatoare. Gasim poteca si o urmam, coborand astfel varful Omu. Dupa aproape 20 de minute petrecute cu capul in nori, atmosfera incepe sa se clarifice.
Zarim Șaua Văii Cerbului si Muntele Obarșia, iar in urma noastra norul dens ne acopera urmele.
Prietenii mei entuziasti au luat-o inainte si ma saluta din departare, in timp ce eu admir si fotografiez imprejurimile.
Vantul, norii si soarele diminetii se joaca placut sub privirile noastre, revelandu-ne putin cate putin peisajul.
Valea isi arata treptat frumusetea si spectacolul isi atinge intensitatea maxima atunci cand Valea Cerbului apare dintre nori, rasplatindu-ne parca pentru efortul depus in aceasta calatorie.
In nici 10 minute intreaga zona s-a acoperit din nou cu o ceata densa, ceea ce ne-a facut sa ne punem in miscare. In ciuda vremii, peisajul este foarte animat. Cand ceva apare intr-o parte, ceva dispare in alta parte.
In timp ce ne indepartam, privim in urma noastra si observam Colții Morarului.
In zare, la baza Vaii Șugărilor se observa statiunea Padina care reprezinta destinatia noastra finala, dar pana acolo mai avem mult de parcurs..
Dupa ce am traversat pajistea alpina ca sa ocolim urcarea spre Vf. Coștila, am ajuns din nou pe un traseu marcat (+).
Ocolim Valea Albă care este plina de aburi.
In timp ce traseul coteste usor spre S-E, putem observa releul Coștila care se inalta de pe varful cu acelasi nume (2498m).
Urmeaza o coborare prin grohotis si-n cateva momente vom observa primul obiectiv din aceasta zi.
Crucea Eroilor Neamului este un monument construit in cinstea eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial si a fost construita intre anii 1926-1928 la o inaltime de 2291 metri. Aceasta se poate observa din Valea Prahovei si este iluminata noaptea, fiind un reper cunoscut pentru cei care traziteaza zona.
De la baza Crucii se pot vedea statiuniile din Valea Prahovei (Sinaia, Poiana Țapului, Bușteni, Azuga) si chiar Predealul.
Poposind aici am observat si o flora deosebita care se compune din nenumarate flori si plante.
Floarea de Colț sau Floarea Reginei (Leontopodium alpinum) imi place in mod deosebit datorita aspectului său catifelat.
Floarea de Colț trebuie privita si ocrotita pentru ca reprezinta o raritate si este protejata de lege!
Florile de Myosotis – parca rostesc Nu Mă Uită – in numele zonei.
Bujori de munte (Rhododendron myrtifolium).
Mai aruncam o privire spre Cruce si pornim din nou la drum.
Am ales poteca numarul 3 pentru ca la prima vedere ni s-a parut o varianta mai usoara, fiind singura care nu ne inspaimanta cu o urcare abrupta.
Dar dupa cativa zeci de metri ne-am convins ca desi parea o varianta mai usoara la inceput, traseul avea sa coboare spre Cabana Caraiman prin Brana Mare (•), iar din acel punct urma sa urce din nou pana la Babele. Fireste ca nu ne-am mai intors din drum si am continuat cu alegerea facuta.
Desi traseul este foarte spectaculos, trebuie sa ne mentinem privirea spre poteca ingusta.
Cu putin noroc si atentie observam Cascada Caraiman, numita si Cascada Fantomă, deoarece este o cadere de apa care se poate vedea numai cateva luni pe an, fiind alimentata cu apa rezultata din topirea zapeziilor din zona alpina.
Scadem in altitudine si intram din nou cu capul in nori.
Ajungem intr-o zona periculoasa in care un singur pas gresit poate cauza accidentari, ghinionul nostru a fost ca lantul de ajutor era desprins si nu ne-am putut baza pe el, asa ca ne-am increzut in propriile forte.
In aceasta imagine se poate observa mai bine dificultatea zonei in care ne aflam si pe care am depasit-o cu bine.
Stancile si peretii abrupti formeaza incadrari frumoase pentru privitor punand in evidenta peisajul minunat.
Cabana Caraiman se afla la o altitudine de 2025m si are o pozitie strategica intre Muntele Caraiman si Jepii Mici.
Ghetarii ramasi din timpul iernii se scurg incet prin vaiile pietroase.
Debitul acestor vaii nu este foarte mare, dar caderile de apa sunt placut de privit.
Am urcat cu greu spre Babele pentru ca efortul fizic si-a spus cuvantul in cele din urma. In plus nu planificasem ca aventura noastra sa dureze 2 zile si pentru ca ne aflam in intarziere nu am mai zabovit, chiar daca Platoul Babelor repezenta un punct de interes in calatoria noastra.
Pentru a include Sfinxul in aceasta poveste, atasez o fotografie realizata anul acesta.
Traseul de la Babele spre Padina (+) nu este unul dificil, dar are cateva zone care necesita atentie sporita datorita terenului accidentat.
Chiar daca coboram peisajul Bucegiilor este inca atractiv.
Era ora 15:20 cand cei de la cazare ne-au sunat spunandu-ne ca am intarziat si camera trebuie eliberata, asa ca marim pasul.
Odata ajunsi la Cabana Padina ne-am cerut scuze pentru intarzierea neprogramata. Am explicat cabanierului peripetiile noastre, iar acesta a fost intelegator si ne-a lasat sa ne pregatim pentru plecare in ritmul nostru fara alte costuri sau presiuni suplimentare.
Multumesc bunului Dumnezeu pentru ca ne-a ajutat sa ducem la bun sfarsit aceasta aventura montana.